Gallery

Au vopsit de m-au zapacit!

Vai! Vai! Vai! Nici nu stiti ce se poate intimpla cind apelezi la designeri ca sa-ti decorezi casuta! Este o adevarata aventura. Vin, se uita, incep sa povesteasca, pe urma ii ia cu vertij si nici ca te mai baga in seama.

Prima zi, au facut peretii cu o vopsea de un roz nepamintean. Pe cind mi se strepezeau dintisorii, au aparut si “artistii”, au remarcat cu maxima satisfactie ca lasasera si pete grosiere: “Petele-s bestiale! Au iesit mortal”.

N-am cutezat sa intreb prea multe, doar legat de nuanta in sine am incercat sa mormai, insa nici c-au vrut sa m-auda.

Pe urma au venit cu o vopsea galbuie si au inceput sa marcheze pe unde nu le-a iesit bine, am crezut eu, insa n-a fost chiar asa. Au “marcat” tot tavanul si parte din pereti, dupa reguli numai de ei stiute, si oricum dupa legititati ce mintea normala nu poate percepe. Unul statea jos, celalalt era cocotat pe o scara. Cel de jos ii spunea celui de sus pe unde sa mizgaleasca.

Apoi n-au mai venit un timp. Arata de cosmar. Pe urma, ca sa mai accentueze nitel starea, au adus o vopsea albastra (sinistra!) si au mizgalit tot ce au pictat inainte. Acum devenise totul cu adevarat odios. “E cu patina”, m-au linistiti ei.

Ca sa fie siguri de rezultat, “artistii” mei si-au adus si o rola pe care au strimbat-o in fel si chip si au inceput sa dea cu vopsea cafenie. A picurat si pe mine. Ca sa nu-si iasa din forma, au pictat si doua chestii verzi. Una in stinga, alta in dreapta. Pesemne pentru ca ma vedeau cam nedumerit, mi-au spus in fuga: “E apropae gata”.

Ce sa fie gata? Casuta mea? Asa va arata ea? Nu stiu prin ce minune au scos apoi dintr-o geanta becuri si le-au pus in candelabru. Normal, doua nu ardeau. Au ridicat din umeri. Au lasat totul asa si au plecat acasa. Eu nu mai inteleg nimic!

In fine, oamenii au adus niste scinduri ce parea a fi din perioada in care Matei Corvin se boteza la biserica din fata casutei mele. Asta chiar mi-a placut. Am si facut o poza pentru albumul meu. Peste ani, ma voi uita si ma voi minuna.

Acum insa, sincer si cu labuta pe inimioara mea va spun ca daca mai dureaza santierul “voi face cu caputul“. Uitati-va numai ce s-a intimplat cu blanita mea! Sint plin de vopsea! Mi-a cazut vopsea si pe nasuc! Daca ma vede cineva in halul acesta? Cum o sa ma creada ca sint un ursulet cuminte?

Am sa ma opresc acum! Va tin la curent cu ce se mai intimpla. Promit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s