"Aglomeratia" de dimineata pe terasa in San Marco

Noaptea/ziua devoratorilor de reclame Segafredo

I love coffee, I love tea… Java Jive de la Manhattan Transfer si o cafea buna? Sau e prea simplu ca sa fie adevarat? Unii zic ca da, altii ca ba. Povestea de mai jos se refera (atit cit poate) la reclamele care au facut din Segafredo Zanetti cea mai cunoscuta cafea in Italia si mai apoi la nivel planetar. Iar din compania lui Massimo Zanetti cea mai mare companie privata din industria cafelei la nivel mondial: vinde anual 120.000 de tone de cafea! Intr-o cana de espresso se folosesc 7 grame. Zilnic, in lume se beau cca. 50 de milioane de cesti de cafea Segafredo. Compania a fost fondata in 1973, iar marca de cafea Segafredo a aparut oficial in anul 1998.

Noa, c-am trait s-o facem si pe asta! Si zau ca n-am fi purces la asa ceva daca nu era o chestie pur si simplu haioasa. Sa incepem cu inceputul. Stiti, bunaoara, ca avem cafea Segafredo la Francesca. Cafea buna, de top – ar zice prietenii nostri care ne dau cafeaua – si intr-adevar o experienta deosebita pentru oricine stie sa aprecieze ce are in cana. Cafea braziliana.  De pe plantatia Nossa Senhora da Guia unde s-a filmat si reclama de mai jos care a si a primit doua premii – Premio Grand Prix Pubblicita’ Italia “La Scommessa”, apoi 1° Premio Agorà Nazionale d’Argento:

Asadar, am baut cafele pina la limita patologicului in perioada cind inca nu ne puteam decide ce anume sa aducem la Francesca. Am baut cafea de la Moac, de la Lavazza, de la toata lumea care vindea cafea. Sigur ca am sarit peste cele cu “gust bogat”… Era aproape ca-n reclama aia cu brinza Covalact: prea amara, prea nicicum, prea ca la tara, prea comuna, prea prajita, prea slaba, prea nisipoasa la gust… Pe urma am descoperit Segafredo si asta a fost. E drept, daca mai degustam vreo doua-trei cafele, cu certitudine ne crapau toate arterele. Si ne linisteam definitiv. Dupa 3-4 espresso bine facute deja simti un “tremolo” interesant pina-n virful ultimului neuron, dupa vreo alte 2-3 espresso intensitatea creste si-n vase cam ca si cind asculti Beethoven sau Wagner si simfonia “amorsarii” se desavirseste printr-o energie rara ce se-mprastie in jurul tau si-i indeamna pe cei de fata sa iti tot puna intrebari de genul: “Sa nu deschidem un pic geamul?” sau “Nu vrei niste apa?”

Vedeti, de asta iubim Viena! Acolo, la orice tentativa de a-ti crapa aorta cu o ceasca de espresso, cel putin primesti si un paharel de apa. Fara fasoane de tip: “plata sau minerala”? De la robinet. Apa. In fond, daca tot n-o pun in cafea, cel putin sa ti-o dea la pahar.

Doar ca, nici sortimentele de Segafredo nu sint usor de departajat! Deci, am purces la o noua serie de degustari. De Segafredo. E usor cind ai de ales intre o cafea de un fel si o cafea de alt fel, de alta sorginte, altfel prajita, intre una proasta si una buna. E insa dificil de tot cind ai de ales intre doua sortimente de Segafredo. Ambele bune. Ce sa alegi? Calitatea e calitate, diferenta de pret e nesemnificativa. Alegi cu inima? Alegi cu papila gustativa? Pe bar, frumos aliniate, stateau vreo 3-4 cafele ce asteptau sa fie inghitite. Plus, ca sa nu ne iesim din forma, ni s-au preparat si vreo doua sortimente de ceai. Si negru si verde. A fost de neuitat.

Pina la urma, intrebarea “simpla” la care trebuia sa raspundem a fost daca vrem Segafredo Massimo sau Buono. Da! E ca si cum te-ai intreba daca zebra e alba cu dungi negre sau neagra cu dungi albe? Diferenta o simti abia daca le incerci pe ambele, simultan. Dar hai sa revenim la ce spun reclamele Segafredo.

Hei, nu va ambalati! Venetia e asa de goala numai in reclame. In realitate nu poti scapa un ac pe acolo, te calca lumea in picioare, e coada la Bazilica… Vara, canalele put ca naiba. De atitea taxe stupide, turistii nu au curajul sa se aseze la mese si se pitesc la umbra vreunei biserici.

"Aglomeratia" de dimineata pe terasa in San Marco

“Aglomeratia” de dimineata pe terasa in San Marco

Doar Segafredo cred ca e acelasi peste tot. Noroc ca sint italieni pe acolo prin San Marco si ei isi permit sa si stea la terasa. Si sa plateasca taxa de trotuar, taxa de fata de masa, taxa de muzica, taxa pentru inca vreo n chestii care mai de care, ce iti transforma cafeaua din cescuta intr-un produs de vreo 25 de euro. Asa, terasa din spot, la fel de goala am gasit-o si noi cind am fost la Venetia. Doar in jurul ei era imbulzeala morbida.

"Aglomeratia" de seara pe aceeasi terasa in San Marco

“Aglomeratia” de seara pe aceeasi terasa in San Marco

Nimic de zis, si cei la Lavazza au filmat o reclama acolo, si mai si, cu el si ea asezati cu fundul in balta si pipaindu-se. Aia cu “Touch me now“… Ca sa stai in apa aia chiar ai nevoie de curaj! O cafea Lavazza nu e sigur ca face efortul si riscul de imbolnavire. Sigur i sa ziceti ca sintm subiectivi si partinitori. Asa e. Oricum, suprapunerea asta italian = Venetia= cafea espresso functioneaza eventual pentru cei care n-au trecut prin orasul gondolelor. Doar ei pot avea dorinta de a ajunge acolo si implicit sa-si substituie dorintele cu un espresso.

Ce si cum sta treaba cu Segafredo, ne explica insa cei de la Whole Latte! Sa retinem ca ei vorbesc despre un “espresso foarte curajos“, cu o usoara aroma de ciocolata, cafeaua fiind obtinuta din boabe prajite mediu, iar gustul si aroma sint “really really good”. O explicatie profesionala, ce mai!

Dar exista Segafredo… si la Baku. You know, Azerbaijan. Merita sa vedeti prezentarea lui DJ Seym. Sigur, pentru Erevan nu garantam. Acolo poate nu ti se da, ci ti se ia o cafea…

Revenind insa la chestiile mai culte, iata si spotul frantuzesc: niste cetateni pleaca, Paul ramine. Cu o “macheta” pe CD. Bingo! Deci, se apuca sa bea o cafea. Cu inghitituri mari. Pe urma, intelegem ca mai bea vreo 4? Cafeaua cetatenei Lucy, cetateanului Leo, cetateanului Max si cetateanului Tom? Paul! Esti foarte tare! Judecind dupa cercurile de pe masa, aproape olimpic!

Daca e sa ne luam dupa ce vedem mai jos, devine oarecum evident ca pina si-n desenele animate se bea cafea. Ce sa mai zicem? E clar ca pina si Pinocchio a baut tot Segafredo. Sau Mary Poppins.

O recenzie de pe espressodrinker.co.uk zice ca cei de la Segafredo au urmatorul amestec:  75% Arabica si 25% Robusta in compozitie, cit despre aroma, descrierea gloseaza intre “nunate” florale si “accente” de gust de aluna. Dar ca sa intelegi deplin aceasta cafea, cea mai usoara cale e sa o ai in fata.

Normal ca tehnologia  isi spune cuvintul. Au aparut si la Segafredo celebrele pastile “moartea pasiunii”. Dar pina si astea pastreaza gustul si taria cafelei normale. In plus, ati auzit vreodata expresia “o cafea tare de sa stea lingura dreapta”? E aproape de ceea ce vedem mai jos.

.

Sectiunea “vintage”

Inainte, insa, pe la sfirsitul anilor ’80, Segafredo mergea pe alta idee: cafea ce asigura “caldura caminului”. Calore di casa. Erau reclame ce vizau “clasa muncitoare” italiana. Si bucuria unei cesti de cafea dupa o zi grea. Pe santier. Dupa ce-au minat ciinii prin zapada. Dupa ce-au stat in ploaie si-au hamalit lucruri pina sus in cladirea farului. Sau, pe bune, ce poate fi mai tentant decit niste cafea din blid de tabla in inima Saharei? In fine, printr-o fericita intimplare, pe yaht, intr-un asfintit exotic… OMG!!!!!!!!!!!!!!

[youtube-http://www.youtube.com/watch?v=odayJ1b9WK0]

Aici se termina partea rationala. Sa inceapa suprarealismul! Sa nu ratam deci experienta McDonalds! Segafredo semnase in perioada clipului de mai jos un contract cu lantul McDonalds din Franta, punind o cafea de calitate linga junkfoodul american.

Si iata si o contrareclama oarecum haioasa pentru McDonalds:

Ca sa incheiem intr-o nota cit de cit vesela si optimista, iata si inceputul anilor ’80! O revarsare de cafele “consolatoare”, oferite de “specialisti”, cu pitziponci gata sa-si lase muierile pentru o cana de cafea, cu un barista “nesatul” de cafea dupa o zi de munca. Delir.

Dar inca n-ati vazut nimic! Sa coborim nitel in infernul italian. Dupa reclama asta, notiunea de penibil isi schimba sensul in mod radical. Oricite circumstante am oferi deceniilor trecute.

Ca sa nu vorbim despre cit de “reusita” e reclama de mai jos! “Albumul duminical” de pe vremea lui Ceausescu pare acum o opera de arta. Daca vedeti chestia asta, cam cit de tare va doriti o cafea? Sau cit de tare ati opta totusi pentru o tarie? Macar o “cinzaca”!

Si totusi, asa cum spuneam, de-a lungul timpului, aceste reclame au propulsat pur si simplu cafeaua celor de la Zanetti pe locul pe care se afla acum.

Si, ca un epilog cvasi-muzical, iata ca exista chiar si o trupa de cvasi-manelisti unguri Szega & Fredo:

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s