Cafea la nisip (asteptindu-i pe Antold si Cleopatra)

Hei, cucule, pasare… aproape sura, adica… bai, Django (v-am zis deja ca asa il cheama), pina sa inceapa Antold si Cleopatra, hai sa-ti zic eu una de-a noastra. Acu’, stii ca am ramas de capul nostru pe aici, asa ca ne putem juca fix cit vrem. De dimineata si pina seara. Ceea ce e foarte bine! Uite cum o sa procedam…

Cu noua “jucarea” pe care o avem, cafeaua la nisip, e ca si cum am fi pe plaja. Gagici sint, mi-am si ochit eu vreo doua. Mai iesi si tu din ceasul ala, sa te mai vada soarele, ca intre timp eu m-am invatat cu cafeaua asta si chiar imi place sa infig cite un ibric in nisip din cind in cind. E foarte haios! Ma gindesc ca daca reusesc sa si vars vreun ibric, voi putea face si un castel de nisip.

Dar intre timp, am decis sa devin consumator. Suna mai bine. Pentru dimineata, ceva mai consistent, cu un pic de frisca, cu un pic de zaharel, stiu si eu? Poate si cu scorti si m-as putea premia cu citeva cuburi de gheata…

Apoi mai pornim un pic agregatul, mai producem o cafea, de data asta una sanatoasa, cum scrie la carte… Nu ne zgircim, ca nu avem de ce. Incurajam si consumul.

Pe urma… procesam…

Cicluri scurte. Nu ne zoreste nimeni. Mai citim, mai procesam…

Pe urma schimbam canitele. Si bem cite o cafeluta. O data faci cinste tu, o data fac eu. Pe urma tu, iar pe urma vedem cui ii vine rindul. Cred ca tie.

Pina cind… simtim energia aia, balzaciana. Abia atunci tu, cucule, te duci si dai ceasul un pic inapoi, ca sa mai pot procesa eu niste cafea, ca sa am si pe seara, ca poate ma chinuiele talentele si ma apuc de scris…

Ca pina e pe baza de Antold si Cleopatra, oricum ai alua-o, slabe sanse sa mai apucam sa dormim…

 

Advertisements