Risnesc! Putin… Putin cite putin… Pan’ cand capu meu… Pe umeri nu mai pot sa’l tzin…
Risnesc si ma simt realizat deplin… Si am sa beau… Si-am sa scriu… Va dau eu in vileag!
Va dati seama… M-au pus ca sa risnesc. Ma exploateaza. In secolul XXI eu risnesc manual ca un… ca un… ca un… Ziceti voi, pe linia punctata ……………………
Si am stiut! Am stiut din clipa in care am vazut ce frumos erau pregatite toate acolo, in fereatra. Nevinovat, cumva. De parca asa s-ar fi nimerit pur si simplu… Ce sa vezi? Niste cafea boabe si o risnita. Taman cafeaua lui Vicente Cordoba, cultivatorul din Peru. Si, desigur, risnita mecanica. Fix aia a lui Pazvante. Asta zic si eu intilnire!
N-avem nici vreme de-nchinat. / Căci vremea ni-e de macinat; / Şi m-ai trezit şi m-ai trimis in post / Şi urs de plus ţi-am fost! / Dar nu uitati, o, derbedei: / Noi vrem cafei!
Deh, alte vremuri! Poetul vorbeste despre viata grea a ursilor. Dar acele timpuri au apus. Acum, ursii au cafea. Si macina. Putin cite putin…
Si nu chiar fara rost. Eh, pe azi, cam atit a fost 🙂
Noua noastra prietena este Gabriela Roman, cea care realizeaza pe NCN emisiunea Afaceri locale. Ei trebuie sa ii multumim pentru amabilitatea cu care ne-a prezentat, si nu uitati, ei au si o publicatie, Ziar de Cluj, in principal despre stiri locale.
Da, s-a lansat! Cum ce? Noul Ovidiu. Sau Ovidius. Orice s-ar spune, a fost un moment special. Zvonuri (sau elemente de post-adevar) s-au strecurat deja in blogosfera locala si pe social media, cum ca bucuria de a-l avea acolo pe cel care si-a cedat numele si drepturile conexe ciocolatei noastre nu ar fi fost intimpinat cu maxima bucurie, ci doar cu un soi de simulare.
Ovidiu Blag si (ce a mai ramas din) tava de Ovidiu
Acu’, oricine poate vedea si cu ochiul liber expresia aia sceptica, de “connoisseur”, de…
In fine, detalii la Ovidiu. Ce sa mai spunem? Dintr-un Hennessy autohton, am transformat numele in ceva mai gustos, mai apetisant, mai sexy. Din ceva de 38 de grade in ceva ce se poate consuma pina si la 38 de grade… Judecati singuri. Ce-a fost si ce a ajuns…
Nu, nu este vreo reclama la sitcomul nostru “Baieti de pravalie, 2“. Asta mi-ar mai lipsi, baieti de pravalie, si inca si 2! Numai priviti ce frumos toarna Ovidiu Blag cafeaua din ibric cu doua miini! Va dati seama cit poate fi de greu 🙂
Ca masinaria e fascinanta, pot eu sa depun chezasie. Ca sint unii care vor sa se joace cu ibricul prin nisip e, din nou, ceva ce nu mai trebuie demonstrat. Ca si cum toate astea n-ar fi de ajuns, acum vor sa relateze si despre cafeaua Arabica a lui Mehmet Efendi…
Adica, despre faptul ca vine de la Stambul. De la Bazar. Din dugheana acoperita de praf… de cafea, desigur. Türk Kahvesi, chiar cu o oaresicare traditie, de la 1871 si pina azi. Iar pe urma, iese bine ce iese! Nu ca nu ati sti.
Hei, cucule, pasare… aproape sura, adica… bai, Django (v-am zis deja ca asa il cheama), pina sa inceapa Antoldsi Cleopatra, hai sa-ti zic eu una de-a noastra. Acu’, stii ca am ramas de capul nostru pe aici, asa ca ne putem juca fix cit vrem. De dimineata si pina seara. Ceea ce e foarte bine! Uite cum o sa procedam…
Cu noua “jucarea” pe care o avem, cafeaua la nisip, e ca si cum am fi pe plaja. Gagicisint, mi-am si ochit eu vreo doua. Mai iesi si tu din ceasul ala, sa te mai vada soarele, ca intre timp eu m-am invatat cu cafeaua asta si chiar imi place sa infig cite un ibric in nisip din cind in cind. E foarte haios! Ma gindesc ca daca reusesc sa si vars vreun ibric, voi putea face si un castel de nisip.
Dar intre timp, am decis sa devin consumator. Suna mai bine. Pentru dimineata, ceva mai consistent, cu un pic de frisca, cu un pic de zaharel, stiu si eu? Poate si cu scorti si m-as putea premia cu citeva cuburi de gheata…
Apoi mai pornim un pic agregatul, mai producem o cafea, de data asta una sanatoasa, cum scrie la carte… Nu ne zgircim, ca nu avem de ce. Incurajam si consumul.
Pe urma… procesam…
Cicluri scurte. Nu ne zoreste nimeni. Mai citim, mai procesam…
Pe urma schimbam canitele. Si bem cite o cafeluta. O data faci cinste tu, o data fac eu. Pe urma tu, iar pe urma vedem cui ii vine rindul. Cred ca tie.
Pina cind… simtim energia aia, balzaciana. Abia atunci tu, cucule, te duci si dai ceasul un pic inapoi, ca sa mai pot procesa eu niste cafea, ca sa am si pe seara, ca poate ma chinuiele talentele si ma apuc de scris…
Ca pina e pe baza de Antold si Cleopatra, oricum ai alua-o, slabe sanse sa mai apucam sa dormim…
Deci… cald. Una peste alta, ca sa-mi tin tenul frumos, tre’ sa ma hidratez roata – tot oragnismul, mai ales pe interior. Drept sa va spun, am inceput catinel, cu ceiutul de dimineata. Stiti povestea… si baietii m-auzira, mindra mea, draga mea, si cu ceaiul ma servira…
Bine. Bifat, dar… juma’ de masea… ce ne facem? Mi-am comandat o de-aia, o “menta cu de toate”… Nu-mi place sa le amestec, dar uneori…
Asta, drept sa spun, m-a mai racorit pe cerul gurii. Un inceput promitator. Au urmat multe alte inceputuri promitatoare:
Mojito, ceai cu lamiie, freshuri, limonada… Normal, cu gheata cit ar ajunge si pentru patinoarul pe care inca nu-l avem in oras.
A venit clipa aceea [ momentul acela cind…] in care daca te uiti in directia ceasului cu cuc, privirea iti intilneste ceva ce nu ai voie sa iei in calcul, fiind ursulet, ca atare… mic.
Sigur, au trecut niste ani de cind stau aici pe baricade, dar asta e… Sunt micut. Bine. M-am lins pe bot de asta, n-au decit sa consume cei “mari”. Dar, nimic nu ma putea impiedica sa imi iau o cafeluta mai frappe, asa…
Da! Bucuria revederii!
Acolo am stat si am hidratat fiecare ungher al organismului meu perfect (sferic), dar parca mai era ceva ce ma chinuia… A! Da! Aproape uitasem… Deci, ce faceti cind va vine sa va urcati pe pereti de cald? Bine, nu trebuie sa-mi spuneti, oricum, nu-mi plac secretele. Dar, cum stateam eu si meditam la astfel de lucruri esentiale, dintr-o data m-a lovit o pala de aer racoros, de parca era la mine in padurice… Si-apoi m-au si intrebat: Bai, Francisc, tu chiar ai uitat ca ti-am pus aer conditionat?
Avem din nou o televiziune locala. Era cam aiurea sa fim singurul oras mai acatarii unde sa nu existe un post, macar un singur post local! Asa incit, rau, bun, si NCN-ul este tot al nostru. Si presupune foarte multa munca. Sa nu uitam asta. Dar hai sa fim optimisti si sa le tinem pumnii sa ajunga un post mare-mare!
Acuma daca va spun ca au fost pe la noi si au tras citeva cadre, veti intelege si de ce “le fac reclama”, cum deja s-a mai spus. Da, puteti sa o luati si asa, pai de ce sa nu le fac? 🙂 Iata ce au avut de spus despre noi:
A fost odata… Iar a doua oara n-a mai fost. Asta e! Dar, o data, a fost sa fie si Prajitura lui Ovidiu. Era mare si rotunda si buna-buna, de ti se topea in gura, nu alta. Si mai era o prajitura, cu nuca si cioco si caramel si alune si migdale pe saturate, si ii zicea “Sonia”. Si asta era grozava. Dar lui Ovidiu tot prajitura “lui” ii placea. ca… ce sa vezi, coincidenta, se numea exact ca si el…
Prajitura lui Ovidiu
Si, uite-asa treceau zilele, iar Ovidiu tot venea si isi cauta prajitura, dar tot de “Sonia” dadea. De la o vreme devenise nitel nelinistit si chiar agitat si aproape ca nu trecea zi fara sa se gindeasca la prajitura lui.
Acu, ce sa vezi? Intr-o zi, mare zizanie prin oras, toata lumea vorbea de Bienala de arhitectura. Ovidiu, banuia el ca tot se va afla o masa intinsa pe acolo, iar daca asa va fi, iar bunatatile se vor insira cuminti pe tavi, de ce n-ar exista si prajitura lui pe masa? Asa incit, isi facu timp si de cu buna dimineata incepu sa dea tircoale in jurul cladirii. La Conti nu era inca mare agitatie. Insa el era pregatit. Simtea ca poate astepta oricit. Si ca merita.
A fost sau n-a fost? Asta e intrebarea. Ursuletul Francisc pregati rind pe rind ciocolatele, islere, turtite dulci cu miere, toate cele trebuincioase.
N-o sa-ti vina sa crezi! Vei ramine stupefiat! Ce a gasit Ovidiu la Conti. Vezi video.
Deci, ca sa n-o mai lungim, Prajitura Ovidiu nu o s-o gasiti decit la Café Francesca. E unica. Si nici chiar Ovidiu nu o gaseste intotdeauna… Sint altii muuuult mai rapizi decit el 🙂
Si totusi, uneori chiar prinde cite o felie. Iata o imagine document:
Am citit un articol foarte interesant zilele astea si m-am tot gindit sa ma apuc si sa impartasesc si altora din intelepciunea lumii. Nu, nu e ceva ce au descoperit oamenii de stiinta britanici. De data asta va scutesc! 🙂
Este un studiu despre ce spune cafeaua despre tine. Sigur ca sarmana cafea e surda si muta. Nu e foarte vorbareata. Dar, daca ar fi sa credem ca fiecare personalitate umana are si un correspondent in cafeaua consumata, atunci avem, cica, 5 tipuri diferite! Sa punem de-o cafea?
Cafeaua neagră – Asa! Zice ca acelora care beau cafeaua neagra, le-am putea atasa drept trasatura de personalitate faptul ca sint directi si lipsiti de ascunzisuri. De asemenea, pot fi nerabdatori, repeziti si le este teama de schimbare. Sincer sa fiu, nu prea inteleg cum e sa fii nerabdator si repezit, dar in acelasi timp sa te temi de schimbare. Pai atunci nu mai bine ai sta ca un bleg? Si daca nu faci nimic, nu se intimpla nimic! Logic, nu?
Baiul intervine insa atunci cind incercam sa trecem de la teorie la practica. Avem un amic – si nu e Honore de Balzac, dupa cum bine puteti banui – care nu e scriitor, care bea cafea “neagra”, e intr-adevar direct si lipsit de ascunzisuri, iar la autopsie se vor vedea lucrurile si mai bine! Nu de alta, dar amicul bea cafeaua neagra (adica fara lapte, fara zahar), si mai nou cu cuburi de gheata. Vreo 15 shot-uri de espresso…
on rocks
Ati ghicit! O halba intreaga. O bea direct, fara ascunzisuri, fara sa-i fie teama de “schimbare”. Dupa cum vedeti, am putea adauga la descrierea “stiintifica” si faptul ca aceste personae sint indulgente cu pasiunile lor, se lasa seduse de chestiile epicureiste. Hedonist-epicuresiste 🙂 Mai oe scurt, ati vazut Crank cu Jason Statham? Cam aia cred ca trebuie sa fie senzatia 🙂
In fine, am mai putea divaga pe tema, identificind sub-clasele bautorului de cafea “neagra”, caci lesne am mai aduga aici niste trasaturi de personalitate care sa determine apartenenta la ibricisti, frechpresisiti, vesaizecisti etc. Ca atare, sa zicem ca cei care prefer cafeaua neagra la ibric sint si sinceri? Alte idei?
directa si sincera
Latte – Aceia care adauga lapte si zahar in cafea sint caractere “slabe”, cica, si le place sa-i multumeasca pe cei din jur. Totodata, ar fi predispusi la probleme cu stapanirea nervilor. No, asta m-a umplut de respect!
Ce sa zic? Poate ca au o inclinare spre a-i multumi pe cei din jur, dar eu chiar vad in ei si o dorinta de a se multumi pe ei insisi 🙂 Ceea ce n-am aflat este daca frisca are sau nu vreo treaba aici? Daca inseamna cumva ca au avut o copilarie plina de lipsuri si de nefericeli pe care acum incearca sa o compenseze? Ce ne facem? Tot frisca ar putea interveni la partea cu “stapinirea nervilor”. Irascibili fiind, bautorii de latte ar putea arunca frisca in capul celor din jur, pe urma ar putea trece la batai cu torturi ca in Stan si Bran… Lamurita treaba!
Cappuccino – Ei bine, zice-se ca aceasta bautura este a perfectionistilor, dominatori, obsesivi, preocupati de propria sanatate.
Cred ca n-ar fi bine sa trecem mai departe fara sa punem in balanta si perfectionistii-obsedati, dominatori, ne-preocupati de sanatatea celor din jur, pe care “ii oblige” – de exemplu – sa bea ce avem mai jos. Sigur ca ceva adevar exista in toate povestea asta, si daca stau sa-mi amintesc bine parca am mai auzit din astea ca spuma e suficient de abundenta la noi, dar masa are o problema de fabricatie 🙂
Cafea instant – Se adreseaza, chipurile, celor care vor sa isi atinga tinta cu un efort minim. Care nu se opun schimbarii. Sint personae care de obicei amina si nu rezolva. Frate! Vorba rapsodului: “Cine amina si… lasa, / Dumnezeu sa-i dea terasa”…
Cafeaua rece și dulce – Cei care prefera o astfel de bautura, s-a stabilit ca au tendinta de a avea un comportament nesabuit. Desi, pe caldura asta, eu as paria pe un comportament absolut “sabuit”.
Imi era foarte dor de o baita buna. Merge pe caldura asta. Asa ca am ocupat baia. Am ocupat vanita. Am ocupat niste metri cubi de apa si citeva galeti de spumite, samponele, chestii din astea ursuletesti. Am si eu momentele mele…
Ziua buna de dimineata se cunoaste si… seara se termina. Baita buna de dimineata se cunoaste si… la un moment dat cineva te alunga din baita. Ce-I drept, mi se facuse blanita numai franjuri si ciucurei, dar tot as mai fi stat.
Intre timp, v-as putea povesti despre ce inghetata am papat? De capsuni. A fost foarte buna. A! Si vreti sa stiti ce este frexitul? Pai, am sa va spun…
Frexit-ul este “exitul” lui Francisc din zona baitei. Spre deosebire de grexit, frexitul chiar s-a petrecut deja… O, saracul de mine…
Cind am fost mic, pentru ca am fost si mai mic, visul meu era sa ma fac sclav cind voi ajunge mare. De vina era Unchiu’ Tom. Nu al meu, al Harriettei. Acu’, Harriet Beecher Stowe era o hidosenie de muiere si abia editiile din zilele noastre i-au mai retusat nitel infatisarea ca sa nu-i sperie pe copii. Pe vremea mea, insa, cartea mai continea imaginea terifianta a scriitoarei. Pe scurt, concluzia cartii – in opinia mea de atunci – a fost ca viata de sclav nu e tocmai de lepadat. Tot ce trebuia sa faci era sa sari in apa, sa salvezi fetita si de-acolo incepind se declansa o adevarata avalansa de lapte, miere si dragoste greu de refuzat. Practic, cea mai rapida cale spre o viata imbesugata si fara de griji.
Asa ar fi aratat viata mea 🙂
Oricum, fata de Tom Sawyer care vopsea gardul, mohicanii care te scalpau, mizeria lui Tom Canty, prostioarele lui Till Eulenspiegel ori sinistrele povesti sovietice cu iepuri si betivani, Unchiul Tom stralucea ca o nestemata. Mult a mai durat pina ce m-au convins ca a fi sclav nu e cea mai buna idee. Desi… Continue reading →
Bun! Cica prostiile legate de urs dateaza din paleolitic. De ce m-ar mira oare chestia asta? Probabil ca erau oamenii de stiinta saxoni, britoni, picti, ce vor mai fi fost ei… Iar chestia asta cu “ziua ursului” e cea mai mare gogomaneala posibila din Univers! Jur!
Da, sa fie iarna!
Ce spune “legenda”?
Cica, in februarie (de ce tocmai in februarie mie mi-e usor neclar) ursul se trezeste. Bine, pot sa accept asta. Si eu ma mai trezesc din cind in cind. Numai ca, ursul se trezeste si se duce sa bea apa, zice legenda. Mnoooa, eu cred ca e vorba despre o ursoiaca aici, si cred ca bea apa calda cu lamiie sau ceva…. Daca ar fi urs, nu vad nici un motiv pentru care n-ar sfinti o cafea cind se trezeste.
O cafeluta de… februarie
De aici, ce sa vezi, se intoarce iarna sau vine primavara? Totusi! Hai sa ne revenim…. Oare cine a ghicit treaba asta? Deci ursoaica isi stoarce nervoasa de tot o lamiie in cana de apa calda, o da pe git si se culca? Sau daca nu gaseste apa, isi zice ca viata e nasoala si ramine sa mai caute aiurea prin natura? Ce prostii sint astea? Va spun ca ursulet: daca ma trezesc si nu gasesc cafea, ma culc la loc. Nu ma apuc sa umblu teleleu.
Mai e si varianta cu vazutul umbrei. Asta e si mai tare! Cica ursul (nu eu!) se trezeste – in februarie, nu-i asa – si catinel-catinel se rostogoleste afara din birlogu-i somptuos. Aici, ce sa vezi? Vreme nasoala, frig, chiciura, vint napraznic, blanita abia de mai rezista, deci NU se intoarce in birlog (fiind masochist?) si obligatoriu urmeaza primavara. Da? Sez hu?
Daca, in schimb, vremea este frumoasa, soarele zimbeste, primii ghiocei ii fac cu minutele, atunci ursul (nu eu!) se sperie (???) si o zbugheste inapoi in birlog si mai naneste – potrivit AGERPRES – inca 40 de zile. Vreau sa cred ca un somnic de frumusete de 40 de zile n-a stricat nimanui, ceea ce ne duce undeva pina dupa celebrele “sarbatori” de 1 si 8 martie, deci e tocmai OK.
Dar, sa va spun eu exact cum e! Daca in februarie fac ochi, dupa ce miros o canita – hai, doua – de cafeluta buna si calda, poate-mi pun in fata si niscaiva cheesecake…
Cheescake a la Francesca
Sau poate un metru patrat de cioclata cu brandy si cirese confiate… Si abia dupa aia poate sa vina primavara, dar drept sa va spun poate sa vina si iarna, ca daca am burtica pusa la cale jur ca pot sa mai dorm o nimica toata de 4 luni! Iar zapada, poate sa fie din partea mea tocmai cita e si la Garmisch-Partenkirchen. Acest din urma obicei, o putem lega si de partea aceea din legenda in care se spune ca oamenii ii aduceau ofrande ursului, ii asezau in cale miere… Da, ca sa se sperie si sa fuga inapoi in birlog… Hai, la hibernare toata lumea! Inca nu e primavara.
Nu stiu de ce oamenii de stiinta britanici nu au abordat aceasta chestiune vitala! Asa ca, in cele din urma, ar trebui sa gasim chiar noi un raspuns la spinoasa intrebare enuntata in titlu.
coffee @ Francesca
Avem doua cazuri. Cum procedam? Mizam pe gustul trunchiului de con sau pe delicatetea calotei sferice? Greu de spus. Pe urma, aproape orice gourmand stie ca ultima inghititura / ultima picatura (ca ultima firimitura) inseamna tot ce-i mai bun si mai bun! Dar, in cazul acesta, nu riscam oare ca in cazul cafelei “ascutite”, troncconice, sa raminem usor dezamagiti de “zgircenia” ultimului strop? In canita “bondoaca”, se va putea lafai un ultim strop mult mai generos… Zic si eu…
Pe de alta parte, cafeaua e buna cind este calda. Ca atare, in canita “ascutita”, ultimul strop pare sa aiba sanse mai mari de a ramine la o temperature adecvata, in cana “bondoaca” fiind mmuuuuult mai expus intemperiilor…
Of, Doamne! Uneori pare asa de complicate viata asta! 🙂
Dac-am fi trait pe vremea cind mosul avea un cocos, iar moasa o cocoasa, sigur ca povestea de astazi ar fi fost una extreme de scurta. Ce sa mai zici despre asa ceva? Numai ca, intre timp lumea a evoluat, iar Mosul umbla cu spiridusi dupa el.
Mosi si spiridusi (sec. XXI)
Se stie ca mosii duc o viata sedentara, motiv pentru care sint mai rotofei. Normal, pe undeva, mosul fiind o reprezentare totemica, arhetipala, bonoma, bine asezata in galeria reprezentarilor noastre legate de gesturi cu adevarat pozitive – oferirea de cadouri, ca sa dam un exemplu.
Pe linga casa Mosului, care am vazut ca trebuie sa fie bonom si dragut, apar tot mai des si spiridusii (Elfii). Potrivit definitiilor, acestia sint “duhuri domestice binevoitoare” si, zice cronicarul, “unde sed, aduc toate norocirile de pe lume, iar darurile lor sint fermecate”. Alte studii sustin ca spiridusii “pot efectua si lucrari casnice”, dar noi chiar nu va sfatuim sa va bazati pe asta. Continue reading →
Cei care sint “de-ai casei”, il cunosc bine, l-au auzit adesea… Pentru “conformitate”, a fost botezat Django, inca de cind era mic. Django, dupa Django Reinhardt. Nu intram in detalii inutile. Ca, etimologic vorbind, Django e un nume foarte bun pentru acest cuc nebun. Umbla vorba ca s-a nascut in Uniunea Sovietica (CCCP), dar cum nu prea facea deosebire intre o “Kalinka” si un cazacioc, a fost dat afara. Bine, poate ca mai si tragea la masea… Oricum, identificat drept “element dusmanos”, a fost trimis in gulagul de la Negreni, de unde l-am si cumparat pe vremuri.
Cucul nostru, Django
Desi nu mai e la prima tinerete, Django al nostru mai zice “cucu” doar ca nu tocmai la jumate si la fix, ci numai cind ii vine cheful. Se poate trai cu asta. Timpul e doar una din dimensiunile care ne defineste viata, ca atare, putem zice bogdaproste ca Django chiar nu are un razboi de purtat si cu spatiul. Continue reading →
Am vazut recent pe o televizuina locala niste nutriotinisti fata de care nutresc si eu cele mai alese sentimente. Cel mai mult mi-a placut propunerea unei doamne usor supraponderale (daca avea vreo 40-50 de kile peste normal!) cum ca bine-ar fi sa mincam niste chestii de care nici n-ati auzit si nici nu se prea gasesc in comert. Dar, presupunind ca alta treaba n-avem decit sa alergam zi-lumina dupa nutrientii necesari bolului alimentar, cu certitudine ca asta ar fi solutia! Pe cind sa ma pornesc catre Asia si America latina ca sa-mi procur minunatele alimente in chestiune, numa’ ce mi-a picat privirea pe niste diete mult mai la indemina. Oooo, nu, nu doctor Oz. Acela era oricum… vrajitorul din Oz… Nu. Diete de-astea adevarate,”geto-dacice”, de prin presa. Gen: “17 motive sa roadem seminte de mar”, “VEZI ce se intimpla in organismul tau daca maninci corcoduse”. Chestii… Duritati…
Tot ce trebuie pentru o dieta adevarata
In principal, de ce sa va mint, cel mai frumos mi s-a parut “DIETA CU CIOCOLATA. Cum sa slabesti 7 kg in doua saptamani” de unde aflam ca “autoarea Dietei cu ciocolata, Sally Ann Voak, le promite celor innebuniti dupa ciocolata ca vor scapa de 7 kilograme in doar doua saptamani”! Super, sau ce? Cica sint 6 categorii de mincatori de cioco. Mie cel mai mult mi-a placut grupa “Pofticiosii secretosi: sunt cei care consuma ciocolata pe ascuns“. Yes! Stiam eu ca nu sint singur!
Dac-as avea de unde alege…
Ma rog, cica “pacientul” trebuie sa consume ciocolata si inainte si dupa masa, sa consume cioco dimineata – “Ciocolata consumata la micul dejun te poate ajuta sa slabesti cu pana la 18 kilograme“. Woooaw! Dom’le, chestii tari. Cu care sint de accord. Cum sa nu fiu?
Pentru micul dejun
Pe urma am gasit “Dieta minune cu cafea te scapa in 7 zile de aproximativ 7 kg“. Zi asa, frate! Banuiesc ca v-am si captat atentia! Uite ce zice, cu subiect si predicat: “Beti in fiecare zi 2-3 cesti de cafea pentru a slabi cate 1 kg pe zi“.
Mai intii infrastructura, pe urma know-how-ul!
Dar, NU acestea sint retetele miraculoase, cum gresit ati putea crede. Va propun DIETA lui Francisc! Pentru inceput sa disjungem intre cele doua. Sa alcatuim doua categorii: vreti sa slabiti in 7 zile sau in 14? Kilogramele sint, oricum, fixe: 7. Asta e, lucram stiintific.
O cafeluta hipocalorica…
Daca vreti sa slabiti in 14 zile, va recomandam o dieta mai relaxata (veti vedea cum acceleram mai pe urma!), peste cafea aruncam niscaiva zahar, un pic de frisca, o spumita de lapte, ca doara e timp destul si pentru a slabi. Are vreun sens sa va povestesc si despre efectele benefice ale scortisoarei? Sigur ca nu.
Pentru inceput aflam asa: “Cafeaua actioneaza ca un accelerator de metabolism. Aceasta bautura este bogata in antioxidanti valorosi si acizi organici, intr-o singura ceasca de cafea gasim dozele zilnice necesare de vitamina P. Fara indoiala are un efect tonifiat si un impact energetic asupra organismului uman”. Asta cu “vitamina P” e de mare efect.
“Dieta cu cafea este foarte usoara si placuta, insa nu trebuie sa uitati sa consumati cel putin doi litri de apa pe zi” – spun autorii anonimi. Facem un calcul rapid: la 2-3 cani – 2 litri de apa, 4-6 cani – 4 l apa, 8-12 cani – 8 l apa si tot asa. Sau, dupa caz, inca o cafea 🙂
Hidratare si frumusete
Stim din sursa sigura ca Balzac consuma in jur de 30 de cafele pe zi, si era, evident, ca tras printr-un inel! Un inel mai mare, asa. Probabil ca nu-si consuma si galetile de apa aferente. Dar sa nu ne dam batuti!
Daca printr-un miracol va incadrati totusi in grupa care vrea sa slabeasca in 7 zile (probabil ca lucratoare), iata ce va recomandam:
Asta-i tot?
Si, da, mai exista si o combinatie intre cele doua diete, deci veti slabi 7 kg in 10 zile (sa zicem), daca veti consuma cel putin un raft de ciocolata si veti bea in medie 15 cafele pe saptamina si cam o vana de apa. Va stam la dispozitie cu toata expertiza in domeniu, iar la cerere, revenim eventual si cu dieta cu prajituri.
E toamna! Dovleacul ne da tircoale. Si mai exact, se pravale pe noi! Si, in atari conditii, cum sa nu faci o tarta? Din aia buna, cu scorti si cu multa nuca, de sa te lingi pe toate degetele. Ti se topeste-n gura. O minunatie de tarta, exact de toamna.
Tarta cu dovleac, nuci si scortisoara
Sau, ca sa avem si o reprezentare mai de detaliu:
Tot tarta cu dovleac (da’ ce-ati crezut?)
Cit despre ciocolata si nuca, ce sa va mai spun? C-au trait fericiti pina-n adincimile farfuriilor, si tot la fel de tare s-au iubit si atunci. pentru ca mare lucru n-a mai ramas de zis, iar firimiturile stau chezasie.
Ciocolata si nucile ramin si pe mai departe in relatii de bun gust
Daca e sa ne referim si la acest cheesecake, macar asa in treacat, trebuie spus ca e la fel de bun si cu capsuni, si cu nuci verzi si jur c-am incercat-o si cu rubarba si tot la fel a fost.
cheesecake
Dar, pentru ca unora le place jazzul si altora mai putin zaharul, a trebuit sa inventam si o alta minune SUGAR FREE, ce-i drept din faina BIO, ca nebunia sa fie pina la capat, multe banana, sirop de artar.
Familia “Sugar Free”, mica si consistenta 🙂
Cu alte cuvinte, afara de mai vecheqa forma cu pudra de roscove, banana si migdale, a venit din urma si minunatia cea noua, relative mai consistenta si foarte buna pentru ceva din gama “fara zahar”. Noa, bine?
In materie de ciocolata, sigur ca sint noutati! Si la ciocolata alba si la cea clasica. Sa incepem cu inceputul! Cuvintul cheie este: fistic! Cu-n pic de vanilie si cu… rosii. Da, rosii dulci, deshidratate. Sint foarte bune. Micute si bune. Si, in general, e o combinatie tare reusita.
Ciocolata alba cu vanilie, fistic si rosii dulci
Alba, cu rom, cu lamiie si cu coacaze negre…. Adica ceva alb-negru. Romul si lamiia au impreuna o savoare deosebita, iar cu coacazele intra perfect in armonie.
Ciocolata alba cu coacaze negre
In ceea ce priveste ciocolata “adevarata”, cea cu cacao, n-am reununtat la cuisoare, doar ca am scaldat merele bine in coniac si I-am adaugat niste nuci trase in miere si a iesit o super-cioco, numai buna si pentru sezonul rece.
Cuisoare, coniac, mere si nuci
Avem apoi capsunile! Da, noroc ca ne-am harnicit cit a fost sezonul capsunilor si am pus pe iarna. La modul la care le maninca lumea sigur n-o sa prinda primavera, dar asta e 🙂
Capsuni, da!
Si mai sint noutati in pregatire! Fiti cu ochii-n patru!
Adevarul e ca si anul acesta am incercat sa facem o inghetata care “sa rupa gura tirgului”. Cele de anul trecut, bune, nu incape vorba, ni s-au parut deja un pic banale. Iarasi inghetata de ciocolata? Iarasi vanilie? Ufff… Asa ca, am cautat si am incercat reteta dupa reteta si, intr-un final a iesit ceea ce a iesit!
Inghetata de casa din fructe
Deci, am luat la rind, capsuni, zmeura, afine, fructe de padure, coacaze negre, si toate s-au dovedit a fi o incintare dupa o alta incintare! Aproape ca-s prea bune pentru a fi adevarate!
Colectia noastra de inghetate artizanale
Abia am asteptat sa reusim sa umplem congelatorul si sa putem sa o oferim la vinzare! Si, da, rezultatul a fost cel scontat.
Happy people!
Deci, dac-ar fi sa alegem intre ele, ne-ar fi imposibil acum. Ceea ce va putem spune este ca nu contin nici unt, nici lapte, nici frisca, nici iaurt, nici arome artificiale, nici E-uri, doar fructe si niscaiva zahar brun.
Daca nu credeti ca e cea mai buna din Cluj, veniti de ne puneti la incercare!
Nu stiu altii cum sint, dar eu, cind ma gindesc la cite am patimit… Nici nu vreau sa-mi amintesc! Uneori am impresia c-am fost rapit de niste OZN-isti… Iata cum a inceput toata povestea!
Am simtit ca ma ia cu vertij… Ochisorii mi se inchideau unul dupa celalalt… Cind clipeam, pe urma, prelung, in fata mea se facea ca erau doua manete… Cel putin asa pareau… Am apucat strins de fiecare si am gustat…
Manete, manete…
Am scuturat din cap! Hei, nu asta vreau! Pe urma, se face c-am adormit, sau ceva, si cind mi-am deschis iarasi ochisorii, ce sa vezi? Pe tejghea aparuse un soi de masina extraterestra.
Yogomecul
Asa ca, acuma tot “frozanesc” iaurt, tot combin, tot pap si ma tot gindesc: o fi inghe de OZN-isti? E o lume nebuna. Eu nu mai inteleg nimic. Sa ma ajute cineva sa deslusesc misterul asta! Yogomec? FroYo? YooMoo? Ce limba e asta? Si mai ales… ce ramine pe limba?
Cum adica cele mai bune capsuni? Adica ai pur si simplu noroc! Nu-s nici prea coapte, nici prea crude, au si gust, au si aroma… Un noroc, exact asa! Si, daca tot am pus pe gheara pe ele, ce sa vezi? Nu doar ca le-am pus la rece, dar le-am tras si cite o caciulita de ciocolata 🙂 Ca sa le sada bine.
.
Sigur, n-am luat doar un pumn. Si, daca tot mai aveam citeva in cosulet, am zis ca poate c-ar fi timpul sa vedem si cum arata o praji asa mai de sezon, mai cu fructe, mai cu un pic de culoare. Iata ce a iesit:
Exista lucruri in viata care nu se pot asemui cu nimic. Bunaoara vacantele. Si spun asta dintr-un motiv extrem de simplu: pentru ca e momentul sa fii alaturi de cei cu adevarat dragi, cei care reprezinta adevarata hrana a sufletului. … Continue reading →
Da, fratilor, a venit primavara! Si pentru ca ma simt atit de bine, iata un scurt clip care ar putea povesti si fara multe cuvinte ce inseamna viata de ursulet 🙂
Si-a venit, si-a venit primavara… acopera-mi burtica cu ceva…
In traditia populara, se zice ca ursul iese din birlog si daca gaseste apa, se intoarce si mai doarme, sau daca isi vede umbra nu stiu ce face. Uf! Bine ca noi sintem in traditia urbana a chestiunii. Deci, am iesit din hibernare, am dat peste cap un fresh de portocale, umbra n-am avut timp sa mi-o zaresc c-au si tabarit pe mine realitatile citadine: fursecuri cu nuca, praji cu mere si lamiie, tarta cu castane si cioco… O gramada de lucru… Ca sa mestecam mai bine, am sa pun niste muzica.
.
Dupa cum spunea un mare intelept, un pic de Vivaldi n-a stricat nimanui, mai ales impreuna cu niste fursecuri de la strabunica… Ma rog, reteta e de la strabunica. Sint niste fursecuri fragede extraordinare, cu nuca din plin. Drept sa spun, mai am si unele cu miere, si inca un sortiment cu lapte si alune bune.
Fursecuri fragede cu nuca si vanilie
Am inteles ca proviziile de nuca sint o chestie cit se poate de serioasa. Nu e de colo sa maninci cu staif! Drept pentru care m-am invirtit de provizii.
… si drept pentru care mi-am facut rost de tavi, asa, pentru un brownie adevarat, cu merisoare:
Brownie cu merisoare si nuci
Ceva usurel? Cioco si crema de nuci? Cred ca e numai bun sa iesi din iarna cu asa ceva!
Tarta cu ciocolata si crema de nuci
Nici cu castanele nu mi-e tocmai rusine! Drept sa spun, impreuna cu nitica ciocolata si cu niste visine, castanele par a fi chiar comestibile 🙂
Tarta cu castane si visine
Da, nu mai flaminzesc… ca acasa 🙂
In ceea ce priveste celelalte fructe, recomand merele si perele. Sigur, ii inteleg pe iubitorii de lucruri “raw”, insa ca ursulet am avut de-a face cu ele prea mult timp, asa incit va cer domniilor voastre un pic de intelegere pentru forma de prezentare nitel mai elaborata.
Merele mele, cu lamiie, ca organismul are nevoie si de vitamina C:
Prajitura cu mere, lamiie si stafide
Cu perele, e alta socoteala, jur ca nici eu n-am stiut ca sint asa bune prietene cu migdalele.
Tarta cu pere si crema de migdale
Sigur ca mai gasim si citeva citrice, mandarine spre pilda, mai in patucean de cacao si brinzica dulce, mai in fel si chip de combinatii…
Trata cu mandarine, brinza dulce, pe blat de cacao
Da, stiu! Nu e suficient de vegana treaba. Nu e de post? Pai de ce nu ziceti? Am descoperit recent ca morcovii si smochinele merg foarte bine impreuna. Iata dovada:
Vegan nightmare by Francisc – de post – cu morcovi si smochine
Si ce credeti c-am mai facut intre timp? Niste ciocolata. De exemplu, cu cuisoare si piper verde, cu un pic de cafea Bio Puro, cu un pumn de migdale.
Ciocolata cu cuisoare, piper verde, cafea Bio Puro si migdale maruntite
Apoi, combinatia de portocale si ghimbir cu alune de padure:
Ciocolata cu portocale, ghimbir si alune de padure zdrobite
Mult am stat pe ginduri, dar pina la urma am ales sa infrunt barbateste si combinatia simandicoasa de vanilie cu scortisoara:
Ciocolata cu vanilie, scortisoara, migdale si stafide
Iar in final, iata si o treaba de fite, Cappuccino – ciocolata alba, cu cafea Bio Puro si cu merisoare:
Cappuccino – Ciocolata alba cu cafea Bio Puro si merisoare
Sint blindat. Sint vitaminizat. Poate sa vina si primavara, ca nu ma mai pot speria 🙂
A fost un an ciudat… Amestecat… Dar ce frumos se sfirseste! Va mai amintiti in Muppets take Manhattan, celebrul “Peoples is Peoples“? . Cam asa a fost si cu noi. Am ajuns la concluzia ca “Peoples is Peoples“. Anul acesta … Continue reading →
Toamna a venit cu o multime de lucruri bune pentru Francesca! In sfirsit avem bucataria noastra, ceea ce este extraordinar! Si, ia sa vedem ce noutati inseamna pentru cei care-si respecta burticile aceasta schimbare.
Praji cu fructe
Tarta cu mere si mac
Tarta cu portocale si nuci
Tarta cu prune
Tarta cu castane si visine
Tarta cu gutui
Praji cu mere
.
Seminte
Prajitura “Sonia”, dupa o noua reteta, cu nuci, migdale si alune de padure, cu caramel
Razvan Exarhu, momente de tandrete (Foto: Adi Hadean)
.
Ne-am paria si caciula pe faptul ca Adi Hadean a fost cel care a premeditat si pus la cale intilnirea dintre Razvan Exarhu si Francisc! Ceva-ceva s-a legat acolo intre .. era sa zicem oamenii astia… O imagine, ca sa izbim aici si un odios cliseu, face cit o mie de cuvinte. Dar nici mia de cuvinte de pe Facebook nu e de lepadat!
S-o luam catinel. Dupa giugiuleala cu Francisc (imortalizata impecabil de Adi Hadean), Razvan Exarhu a declarat ca ar avea, de fapt, o alta relatie, anume cu un calut de lemn. S-a declansat iadul! Pai?
Unii au sustinut imediat ca e o inscenarea a tabloidelor, au insinuat in mod lubric ca bietul calut de lemn ar transmite mesaje furioase si indignate, ca urmeaza un scandal monstru. Chiar Francisc al nostru a fost facut “grasa si paroasa”! Brrrrrrrr… Adi Hadean insusi a concluzionat ca altii, in Hangover, au patit-o chiar mai rau 🙂
Doamne, chiar nimeni n-a inteles ca era, de fapt, un hangover?
Se mai intimpla sa scrie lumea scrisori. Clasice. Pe hirtie. Scrie acolo – negru pe alb – destinatarul: Francisc de la Francesca. Cit de complicat sa fie? Pai ce credeti ca s-a intimplat? Iata o chestie ajutatoare: . Cam asa … Continue reading →
La un moment dat, se facea ca totul s-a transformat in jur intr-o minunata, miraculoasa, aurie toamna… Frunzele incepeau sa fie si ele aurii ca mierea, aerul era parca mai dulceag, miresmele din jur erau de poveste… Si mai era … Continue reading →
“E prea brutal cu ciocanul, iar cu labutele e extrem de complicat“, ne-a marturisit Francisc, pentru ca a venit toamna si el a primit sarcina sa sparga nucile necesare pentru ciocolata. Drept pentru care i s-a adus un spargator de … Continue reading →
Nu mai trebuie sa va spunem ca Aminda, dincolo de vocea ei extraordinara, are si fani extraordinari. Iar unul este chiar Francisc. Asa ca, mare bucurie a fost cind s-a pomenit la Francesca nas in nas cu Aminda. Dintr-una in … Continue reading →
In mod clar o imagine face cit o mie de cuvinte! In ceea ce priveste gusturile lui Francisc, nu poate fi nimic mai clar pe lumea asta decit ca i-a cazut cu tronc limonada asta cu un strop de Bacardi. Reteta lor – a celor de la Bacardi – a invatat-o si Francisc pe de rost. Plus ca, de cind si-a descoperit aceasta noua “pasiune”, s-a apucat sa studieze si povesti adiacente – despre Cuba, corsari, capitanul Drake. Mare minune daca nu se ia si pleaca intr-o vacanta…
Propriu-zis nici nu stiu cu ce sa incep. Cica, am fost “domnisor de onoare“. Mi se mai intimpla chestii din astea! Evident, vor zice unii, mie mi-e usor sa vorbesc, sint un ursulet si toata lumea ma iubeste. Sigur, babutele … Continue reading →
Poate mai tineti minte ca am demarat – la inceputul lunii aprilie – povestea cu cafeaua “in asteptare”. Suspended coffee. Mare tambalau! Unii au zis ca n-o sa mearga, altii ca “ospatarii” vor fura cafeaua celor necajiti, vrute si nevrute. … Continue reading →
Oare mai exista cineva din galaxie care sa nu fi vazut pozele cu sarmanul minz orfan numit Breeze? Potrivit Google, doar re-postarile pe diferite siteuri depaseau fara probleme citeva milioane, iar filmuletul a mai strins niste sute de mii de vizualizari. Pe … Continue reading →
Pentru cine-i cunoaste deja pe Kiki si pe Francisc, poate ca nu mai e nici o surpriza. Cind se intilnesc, si fiind primavara e destul de clar ca asta se intimpla tot mai des, isi tot fac unul altuia fel … Continue reading →
Toti prietenii mei au descoperit mersul pe jos. Si alergatul, plimbatul, datul cu bicicleta. Foarte frumos! Si, aproape fara exceptie, toti imi posteaza performantele lor pe Facebook. De parca as vrea sa le compar. Figuri chinuite, transpirate, implorind mila (parca), se … Continue reading →
Incredibil cit de jos a putut ajunge omenirea! Poncho din nylon? O rata sau ceva pe umar? Imitatii de Barbie in spate? E o gluma? E un cosmar? E oribil! Absolut oribil. N-as fi crezut ca asa ceva ar putea … Continue reading →
Pentru cei care nu stiu inca cine-i Sanyi sau ce e Papa la Soni, adresam indemnul prezidential: Google! Sau vanghelian: Goagal! In rest, daca v-ati intrebat vreodata ce face un chef de ziua lui, adica atunci cind nu gateste, iata … Continue reading →
Sonia arata ca naiba. Propriu-zis, nu stii nici macar din ce unghi sa te apropii de ea. Sau daca sa te apropii. Nu e o chestie noua. Asa a aratat intotdeauna. Are, apoi, luciri malefice – ar zice unii. Si tenebre. O … Continue reading →
Pai cum sa nu ti se pleosteasca urechile cind vezi ca cineva se pregateste sa rontaie in fata ta o prajitura cu morcov si magiun? Eram gata sa fac orice pentru a ciuguli citeva firimituri, macar. Ca o ultima baricada imi fixasem sa-i spun Gianinei Corondan in ce an s-a infiintat TVR, ca sa-i poata da un smslui Elvis Saftoiu.
Vine o vreme, in viata oricarui urs, cind pur si simplu lumea incepe sa presupuna c-ar gusta ceva…
Pe urma, gindindu-ma mai bine, mi-am zis ca tocmai din cauza lui Elvis ne aflam in fericita postura de a sta de o parte si de alta a unei prajituri, seara, noi doi, deci pentru ce sa ma mai agit? Asa ca, mi-am adincit privirile in singurii ochi mai mari decit ai mei (si da, poate si mai frumosi) si am lasat lucrurile sa curga. Ati vazut cum se intimpla in filme? In Love Story… filme din astea… Replici frumoase, dom’le, cum nu se mai scriu azi… Continue reading →
A fost o zi complicata. La un moment dat am avut senzatia ca intreaga planeta vrea doar sa stie ce va fi cu cafelele in asteptare. Dar cel mai bine va prindeti urmarind clipul de mai jos. . Dupa atitea … Continue reading →
Zicea ieri cineva intr-un comentariu mai hitru ca, pina la urma, cafeaua ar trebui sa se considere “un drept fundamental al omului“. Mai spre seara, aveam sa constatam ca si citeva vorbe calde se pot aseza tocmai bine in aceeasi … Continue reading →
In ziua de azi e mai la moda sa suspenzi presedintele. Noi, insa, am “suspendat” cafeaua! Este vorba de o miscare pornita din Italia, din sud, anume din Napoli, locul unde s-a inventat pizza, oras cu peste un milion de … Continue reading →
Dincolo de specialitatile de cafea deja existente, o punere la punct a cafelei turcesti, la ibric, era necesara. Asa incit, am achizitionat un minunat serviciu turcesc, de la mama lui de acasa, tocmai de la Istanbul. Daca cineva isi imagineaza … Continue reading →
Stim cu totii ca astenia de primavara nu e buna. Deloc. Cum s-o combatem, deci? Bunaoara, sa nu devenim masochisti. Ma refer la cure de slabire sau alte chinuri conexe. Apoi, oricine isi va pune intrebarea “Pe cine iubesc eu … Continue reading →
. . In urma cu exact un an de zile am deschis Francesca. Dupa ce am trecut de prima clienta si am incasat fabuloasa suma de 4 lei ne-am simtit aproape in Nirvana. Ce mai, fluturi in stomac, palme transpirate, inimile batind … Continue reading →
Ce poate fi mai reprezentativ pentru primavara 2013 decit Francisc? Ce? Cu Francisc a inceput primavara si tot cu Francisc risca sa se si incheie, undeva la sfirsitul lunii mai. Dar, sa incepem cu inceputul… Daca e primavara, sint martisoare. … Continue reading →
Am putea sa va spunem si despre inventator foarte multe lucruri, dar poate ca nu e tare interesant. Fapt e ca dupa solide / temeinice studii, dupa mii de carti citite, intr-o zi, pur si simplu a rasarit cu pastiluta … Continue reading →
Dictionarul onomastic romanesc, din 1963, trateaza cuvantul Dragobete la articolul despre “drag” (cu tema slava) si ca substantiv comun, insemnand “gandacel de culoare aramie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitra”, cunoscuts si sub numele de “tartarita” sau … Continue reading →
Pai da! Trece timpul! Uite ca bloguletul lui Francisc astazi face un anisor. Nimeni nu a mai numarat cafele pe care le-a baut Francisc ca sa-l scrie si sa puna pozele, nu a cintarit nici bucuria lui Francisc de a storce aici … Continue reading →
De la o scanare de rutina cu infrarosii a pornit totul. Noaptea, cica, toate pisicile-s gri, insa un dispozitiv cu infrarosii face minuni in mina cuiva priceput! Iata ce s-a descoperit! Pam! Pam! In sfirsit, avem proba clara ca Francisc … Continue reading →
Daca aveti prin vreo camera ascunsa, in pod, in pivnita, pe undeva, vreo bunica, anuntati-o ca i-am gasit cafeaua! Am si luat un pachet, de fun. Ca atare, pentru cei care eventual duc dorul celebrului “Matinal” sau “Nechezol“, e momentul … Continue reading →
Cind presedintele Ordinului Arhitectilor din Romania – Filiala Transilvania te lasa sa ii porti sapca, ehei, asta denota deja o oaresicare apropiere. Fireasca, de altfel. Si, poate ca in schimbul unei prajituri de casa si unei cesti cu ciocolata calda, chiar merita! Iar lui Francisc ii sade nemaipomenit de bine, ce ziceti?
Arhitectul Guttmann Szabolcs si Francisc
Chiar daca orasul n-a ajuns deocamdata Capitala Culturala Europeana, iar perspectivele sint destul de cetoase inca, incet-incet, macar “birlogul” lui Francisc sa se transforme in cafenea culturala!
Tupeul inimaginabil de care da dovada Francisc in ultimele zile a atins apogeul! Francisc deschide L’Accademia del Cioccolato! Nu doar ca se considera cel mai mare mincau de ciocolata, dar acuma mai vrea sa invete si pe altii sa faca … Continue reading →
Era clar ca noul an va aduce o avalansa de lucruri extraordinare! Multe s-au schimbat in ultima vreme la Francesca! Dupa invazia ciocolatei de casa marca “Papa la Soni“, a aparut si niste mousse de chocolate “Printesa Francesca”. Apoi au … Continue reading →
Decit ca e un “agregat” mai ciudat, iar nisipul e incarcat direct intre peretii “sculei”, partea cea mai haioasa fiind hornuletul (il vedeti in dreapta) care poate sa si fumege de suparare cind se incinge prea tare. Nu cit sa extragem … Continue reading →
. De regula, potrivit pretentiilor lui Francisc, ultima briosa nu se maninca, se imparte cu prietenii. Frumoasa traditie, nimic de spus! Iata la ce s-a ajuns: . De prisos sa mai spunem ca mai nou Francisc are foarte multi prieteni, … Continue reading →
Luna decembrie este cu adevarat magica. Si nu doar pentru ca asa se spune, ci pentru ca avem si dovada. Au curs gindurile bune! De la parinti, bunaoara: … de la copii: Si, cel mai important, cineva i-a scris Mosului … Continue reading →
Un singur mare amendament! Nu este vorba despre “ursul” Francisc, ci despre ursuletul Francisc! Doamne, ziaristii din ziua de azi! In rest, mii de multumiri Dianei Mesaros.
M-am uitat in oglinda. Sint foarte dragut. Stiu ca nu eu ar trebui sa spun lucrurile astea, dar pot cel putin pot sa dau tonul si, fiecare dupa posibilitati, dupa pricepere, sa ma laude cum poate. Imi place sa fiu … Continue reading →
Cum statea Francisc extrem de cuminte si atent, pe scaunelul lui, dintr-o data ne-a pus in vedere ca traieste cu o mare curiozitate pe care ne-a impartasit-o imediat. Ei bine, dilema lui Francisc se referea la felul in care se … Continue reading →
Sigur ca exista Mos Craciun! Ei stiu cel mai bine. Copiii. Continua sa vina cei de-o schioapa la cutiuta postala fermecata a Mosului. Unii vin ca la examen, altii ca la o loterie. Ce nu e usor de inteles: de ce … Continue reading →
Un general american spunea la un moment dat ca speranta de viata pentru un soldat in Vietnam nu depasea nicidecum 16 minute. Altii dadeau 11 minute. Nu c-ar fi comparabile lucrurile, dar pur si simplu fiind un adevarat asediu in ultima vreme la … Continue reading →
francesca2012 